Translate

Se afișează postările cu eticheta biografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta biografie. Afișați toate postările

miercuri, 21 ianuarie 2026

Poirot și cu mine - David Suchet

 

Atunci când mă gândesc la Hercule Poirot, celebrul detectiv creat de Agatha Christie, singurul pe care mi-l pot imagina în acest rol e David Suchet, poate și pentru că văzusem serialele cu el când eram mică și le așteptam cu nerăbdare, înainte să fi citit vreuna din cărțile autoarei. Când am citit, eventual, o carte cu Poirot, imaginea mea despre el era deja formată.
Cartea e plină de detalii despre cum a ajuns David Suchet să joace rolul lui Poirot și despre seriozitatea lui în a da viață acestui personaj, dorindu-și să-l reprezinte cât mai fidel, pe cât posibil așa cum și-l imaginase însăși Agatha Christie. 
Fiind un perfecționist, de cum a aflat că a primit rolul s-a apucat să citească cărțile cu Poirot și și-a făcut o listă cu trăsăturile acestui detectiv pentru a-și intra în rol. Cu mult înainte de filmări, el deja se gândea la Poirot, la cum ar merge Poirot, cum ar vorbi Poirot, ce maniere ar avea Poirot, cum s-ar îmbrăca Poirot, cu alte cuvinte, devenea Poirot, fiind atent la toate detaliile pe care și le notase din cărțile Agathei Christie. Uneori a devenit puțin repetitiv, dar nu m-a deranjat deloc, dimpotrivă, am văzut cât de mult a muncit pentru acest rol și cât de serios l-a tratat, făcându-l de-a dreptul memorabil.
Prezintă și detalii din culisele serialului Poirot, plus grijile cu care se confrunta în acea perioadă. Își luase o casă și se gândea cum să-și întrețină familia, mai ales când nu știa încă dacă va mai avea parte de un nou sezon ca Poirot sau dacă îi va plăcea publicului, iar un actor care nu e contactat pentru un rol începe să se gândească deja la „pensionare”.
David Suchet dă detalii despre locurile și clădirile în care au fost filmate unele episoade, cât s-a cheltuit, ce recuzită a avut, cu ce actori a jucat, programul lui de lucru, greutățile întâmpinate pe parcurs, recomandări de filme și multe altele. 
De regulă nu citesc biografii, dar asta e una dintre excepții pentru mine, căci am descoperit mai multe despre Poirot și serialul copilăriei mele, ceea ce m-a făcut să-l văd cu alți ochi și să-l respect și mai mult pe David Suchet. E rar acum să vezi un actor care să se dedice într-atât de mult unui rol, poate tocmai de aceea l-a interpretat extraordinar, astfel încât acum Poirot a devenit sinonim cu David Suchet. Actorul reușește să-și pună viața pe hârtie cu sinceritate și naturalețe, fără a avea pretenții de scriitor. de aceea e așa ușor să îl simpatizezi și să îl asculți. Când citeam, vocea din mintea mea era cea a lui Poirot. E o carte pe care o recomand celor care au îndrăgit serialul „Poirot” și a iubitorilor romanelor Agathei Christie.
De asemenea, am apreciat că la fiecare capitol, actorul povestește unele episoade, reamintindu-ne despre ce era vorba în ele, dar fără a da spoilere, ci destul cât să stârnească curiozitatea. Ce episoade i-au plăcut și a simțit că l-a adus pe Poirot în ochii publicului sau de care episoade nu e în totalitate mulțumit pentru că nu și-a arătat calitățile de actor. Unele părți au fost destul de amuzante, cum ar fi aceea în care a început să meargă ca Poirot cu o monedă între fese și se străduia să nu o scape. 

luni, 18 august 2025

Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas - Alfonso Signorini

 Am primit cartea asta cadou cu foarte mulți ani în urmă, dar am și uitat de ea, chiar nu era momentul ei atunci, mai ales că nu eram o fană a Mariei Callas. Prima oară când am ascultat-o nu mi-a plăcut vocea ei. Pe lângă vocea dură, opera nu mă atrăgea deloc, mă enerva că nu înțelegeam aproape nimic din cuvintele rostite, de emoții nici pomeneală. 

Cu vreo 3-4 ani în urmă am văzut filmul „The Fifth Element” și scena care m-a impresionat cel mai mult a fost cea cu Diva Plavalaguna care cânta. Fix atunci intrase și mama în camera mea și de la primele note a zis: „Aoleu! Nu asta iarăși!” și a ieșit imediat. Evident, după ce s-a terminat filmul m-am dus după mama să o întreb la ce se referea, pentru că din câte știam eu ea nu era familiarizată cu filmul. Și mi-a zis că nu, dar știa melodia aceea pentru că o tot cântasem vreo lună sau două când eram mică. Răspunsul ei m-a mirat, pentru că eu nu mai țineam minte asta, deși mi se părea foarte familiară melodia „Diva Dance”. L-am întrebat și pe tata dacă era adevărat, și el a zis tot da, fără să stea pe gânduri. Mi-au povestit și că nu era singura operă pe care o încercasem la acei șase ani ai mei, ci mai „cântasem” și „Aria of the Night Queen” și că speriasem educatoarele și copiii de la grădiniță și că venisem într-o zi de la grădiniță și de atunci nu mai încercasem să cânt absolut deloc, chiar și personalitatea mea se schimbase dramatic și devenisem extrem de timidă. Totuși, oricât încerc să-mi amintesc partea aceea, parcă mă oprește ceva și nu pot ajunge la acele amintiri. 

Oricum, „Diva Dance” (interpretată de Inva Mula) din „The Fifth Element” a fost reintroducerea în operă pentru mine și am început să o ascult tot mai des, am încercat iar cu Maria Callas. Recunosc, vocea ei nu m-a prins de la început nici de data asta. Totuși, în noaptea aia în mintea mea cânta doar Callas. Vocea ei are ceva inconfundabil și de neuitat și cu cât o ascultam mai mult, cu atât îmi plăcea mai mult. Am ascultat multe cântărețe de operă după aceea, dar tot Callas îmi place cel mai mult, poate pentru că e printre singurele care chiar îmi trasmite emoții.

„Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas” de Alfonso Signorini nu a fost o noutate, deși l-am terminat doar într-o zi. Multe din informațiile din carte le știam deja din interviurile și documentarele cu Maria Callas, dar tot a fost o lectură emoționantă și interesantă.




Incidents Around the House - Josh Malerman

  Cartea asta am luat-o pentru că descrierea ei mi s-a părut interesantă și o grămadă de vloggări o ridicau în slăvi, plus că o tot vedeam r...