Conacul Roselor - Maria Philip

 În zilele ploioase de toamnă, mirosul fructelor coapte, al strugurilor dulci (deja mă gândesc la must) și al frunzelor de nuc îmi dau o stare romantică. Tot ce vreau atunci e să mă culcușesc cu o pătură pufoasă în jurul umerilor, o pisică pe genunchi, un pahar cu vin roșu alături și o carte romantică în mâini (toamna îmi dă o stare melancolică, așa că atunci, deși e mare vibe cu cărțile thriller și horror, eu prefer o lectură ușoară, un cozy mystery sau romance). Iar „Conacul Roselor” de Maria Philip e o carte perfectă pentru zilele mohorâte de toamnă.

Gladys e o tânără frumoasă și inocentă, un spirit liber, dar cum a trăit izolată de societate și fără părinți care să o învețe ce se cuvine și ce nu pentru o domnișoară de origine nobilă, nu e încorsetată de regulile rigide ale acesteia, având un caracter mai degrabă rebel, până apare în scenă William. Bărbatul pătrunde în viața tinerei brutal, încercând să secere obiceiurile ei de zi cu zi care i se par de-a dreptul scandaloase și încearcă să îi impună standardele de educație și decență ale unei tinere nobile tipice. Totuși, Gladys nu e dispusă să renunțe la libertatea ei, doar de dragul de a intra în rând cu lumea, indiferent cât de chipeș ar fi noul ei tutore și oricât de tare i-ar bate inima în preajma lui.

Gladys m-a cucerit imediat, pentru că iubește pisicile, cu William nu am fost pe aceeași lungime de undă de la început, prea făcea pe șeful, dar până la urmă au fost amândoi adorabili. Mi-a plăcut cum se lăsa cu scântei de fiecare dată când William și George erau în aceeași încăpere, iar schimbul lor de replici m-a amuzat copios.

„Conacul Roselor” e o carte scurtă și lejeră (am lecturat-o în vreo două ore), acțiunea se derulează foarte rapid, iar personajele sunt atât de vii, încât te trezești la urmă cu un mare zâmbet pe buze.

Doamna Palatului - Maria Philip

 Cum zilele astea au fost extrem de aglomerate pentru mine, am cam rămas în urmă cu lecturile și nici nu am avut starea necesară să le aleg pe cele solicitante. Dar menționez cu mândrie că am fost cuminte și nu am mai comandat cărți noi, pentru că sunt hotărâtă să le citesc pe cele pe care le am deja, înainte să-mi iau altele, și cum am reușit de ceva timp să mă țin de cuvânt, mă încearcă un sentiment de împlinire (surprinzător, mă simt mai bine când știu că i-am acordat atenția mea unei cărți pe care o aveam deja în bibliotecă, și sentimentul acesta ține mai mult decât bucuria de moment a deschiderii unui colet cu cărți noi). Așadar, am zis să mă delectez cu noul roman erotic dark fantasy medieval al Mariei Philip.

Prima mea întâlnire cu autoarea a fost cu romanul Conacul Roselor, unde ni se prezintă o povestea gingașă de dragoste, care înflorește treptat, pe măsură ce tinerii își cunosc sentimentele. Știam că lectura va decurge ușor, dar de data asta m-a surprins felul în care autoarea a explorat partea întunecată a poveștii și cea erotică de altfel, fiind mult mai pronunțată aceasta din urmă în „Doamna Palatului” decât în „Conacul Roselor”.

Cred că mesajul cărților Mariei Philip, și a celor de dragoste în general (de care nu ne mai putem sătura, indiferent câte citim) e că se referă la cea mai profundă nevoie emoțională a oamenilor, aceea de a se simți iubiți și de a iubi. Poate de aceea oamenii preferă mai mult cărțile de dragoste în detrimentul acelora care abordează alt gen literar, precum thriller sau fantasy, pentru că trăim o poveste de dragoste diferită și ne regăsim sau ne-am dori să ne regăsim în valsul fulgerător al iubirii. Cărțile de dragoste ne fac să visăm la o eternă iubire ideală și ne dau o stare de bine când finalul e cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Unii poate veți spune că îndrug bălării evidente acum, dar pentru mine, toate astea au fost ca o revelație, pentru că, recent, m-am gândit mult la poveștile de dragoste și la fascinația pe care o incită constant asupra publicului.

Și tânăra Lisa din „Doamna Palatului” visează la o dragoste ideală. Având o problemă fizică de mult timp, șansele ei de căsătorie se împuținează, mai ales când pețitorii se retrag. Astfel, Lisa nu are o perspectivă prea strălucită a viitorului, așa că se resemnează și își face un scop din a-și ajuta familia săracă. Totuși, Lisa atrage atenția lordului Wilton Woodrow - un bărbat misterios, cu secrete de familie întunecate - care o răpește de la o petrecere, oferindu-i o alternativă promițătoare în schimbul cooperării ei.

De aici, Lisa se avântă într-o lume fantastică, ale cărei dezvăluiri misterioase amenințe să o distrugă nu doar pe ea, ci și pe cei pe care îi iubește. Despre ce secrete e vorba, vă las pe voi să descoperiți în această lectură captivantă, cu ritm alert.