E o carte plăcută. Mi-a adus aminte de „Decameronul” lui Boccaccio și de „Metamorfozele” lui Ovidiu.
Povestirile încep cu un prolog în care ni se prezintă galeria personajelor. Portretele lor abundă în detalii și originalitate. Obligați de conducătorul grupului, Hangiul, personajele acceptă să spună povești la dus și la întors pe drumul de pelerinaj. Unele dau impresia că le poartă pică altora și îi înțeapă prin povestea expusă, iar Hangiul, mai în glumă, mai în serios, îi cam altoiește pe toți cu câte o replică acidă.
Cele care mi-au plăcut mi-au rămas în minte, în mare parte doar povestea, nu și multitudinea de referințe din episoade mitologice sau biblice, dar acțiunea lor e ușor de urmărit și clară.
Cavalerul spune despre dragostea a doi tineri întemnițați, care se îndrăgostesc amândoi de frumoasa Emilia și se luptă pentru ea. Aici descrierile sunt de-a dreptul sublime.
Povestirea Logofătului e o comedie despre un morar necinstit, care își bate joc de doi dieci, iar aceștia se răzbună pe el prin soția și fiica lui.
Povestirea Notarului e despre fiica unui împărat creștin, la fel ca povestirea Diacului din Oxford cu răbdarea Grizildei lui, ambele prezintă istoria femeii virtuoase, supusă bănuielilor și suferințelor.
Corăbierul spune o poveste despre necredința femeii și șiretenia unui călugăr, care se păcălesc unul pe celălalt, iar cel care are cel mai mult de pierdut e însuși soțul încornorat.
Duhovnicul de maici povestește o istorioară drăguță despre cocoșul Șantecler și găinușa Bogheata, iar Doftorul despre o fată care preferă moartea în locul dezonoarei. Fratele cerșetor vorbește despre un pact cu diavolul și consecințele sale, iar argatul avei despre un individ care prostește lumea cu cunoștințele sale în ale alchimiei.
Povestirea economului o știam deja din „Metamorfozele” lui Ovidiu, în care e vorba despre cioara lui Phoebus care a ajuns neagră din cauza blestemului stăpânului ei.
Și acum, preferatele mele. Povestirea vânzătorului de iertăciuni e despre aparență și esență. Deși povestitorul ei e un om lacom și dedat tuturor viciilor, iar cuvintele lui ipocrite, el spune o istorioară despre niște hoți, o comoară și moarte, care îi dă un efect destul de sumbru, însă interesant.
Povestirea târgoveței din Bath a fost cireașa de pe tort. Autorul îi dedică un prolog foarte lung acestui personaj plin de forță, în care ea vorbește despre căsătorie și dragoste, având o experință vastă, căci a fost mireasă de cinci ori. Istorioara ei este despre un cavaler tânăr, care e obligat să se însoare cu o babă înțeleaptă și virtuoasă.
O carte pe care o recomand. Are acțiune, dramă, comedie, aventură. Dintre atâtea povestiri, una sigur se va găsi pe placul oricărui cititor.
