Pentru că o văzusem de atâtea ori pe grupurile de lectură, am reluat cartea după o altă tentativă eșuată în care renunțasem după vreo optzeci de pagini sau cam așa ceva. Mă bucur că am făcut-o, deoarece chiar e interesantă. Partea de început m-a cam ținut pe loc, pentru că autorul băgase părți din viața privată a detectivei Thulin și relația ei cu iubitul, ceea ce mi se părea irelevant pentru poveste și acțiunea stagna, dar când am trecut de părțile acelea, nu am mai putut lăsa cartea din mână.
Acțiunea alternează din trecut în prezent. Primul capitol povestește o întâmplare veche, din urmă cu 30 de ani și îți captează imediat interesul, fiind vorba de un polițist care primește o plângere că la o anumită fermă animalele sunt libere și el merge să verifice despre ce e vorba. Acolo găsește un măcel.
Apoi revenim în prezent unde detectiva Thulin primește un coleg iritant, Hess, căruia i s-a dat un șut de la Europol și a venit în Copenhaga pe capul lor, treaba lui fiind să-i ajute cu cazurile, cât i se decide „soarta” la jobul lui normal. Cei doi nu se înțeleg, mai ales că Hess nici nu își face treaba la început, ci doar își ia atitudinea de „nu îmi pasă” și lasă totul pe seama lui Thulin.
Primul lor caz e despre o femeie torturată și ucisă brutal, apoi, după a doua crimă, apărută la o distanță de doar șapte zile, își dau seama că au de-a face cu un criminal în serie care vizează mamele. De aici începe acțiunea, mai ales că totul pare să se învârtă în jurul dispariției și morții fetiței unei doamne parlamentar, deoarece la locurile crimelor apar omuleți de castane cu amprentele copilului presupus mort și nimeni nu își dă seama cum de e posibil, având în vedere că acel caz fusese soluționat și ucigașul pedepsit.
Cartea e captivantă. Are suspans, acțiune, detalii și proceduri de laborator, răsturnări de situație, cam tot ce ai căuta la un roman polițist. Stilul autorului e scurt și la obiect, deși a avut descrieri ale trăirilor victimelor și a relațiilor lor de familie, mi-a dat impresia că nu doar prinderea criminalului era importantă, ci și de ce și-a ales tocmai acele victime, scoțând în evidență importanța lor și făcându-mă să empatizez cu ambele părți.
E foarte ușor să-ți dai seama cine e criminalul și, deși îl dibuisem rapid, am continuat lecturarea până la capăt, suspansul păstrându-se pe tot parcursul ei.
E o carte interesantă pe care o recomand iubitorilor de romane polițiste.
