Vara în care mama a avut ochii verzi - de Tatiana Țîbuleac

Mai văzusem postări pe grupuri despre cartea Tatianei Țîbuleac, dar cumva, drama unui adolescent depresiv, care voia să-i moară mama și era supărat pe toți și pe toate, nu mă atrăgea prea mult și am fost mereu reticentă în privința ei. 

Totuși, ieri am fost la o prietenă și în biblioteca ei cartea asta era pusă în față. Am întrebat-o dacă a citit-o și a zis că da și mi-a și pus-o în mâini. Nu a vrut să-mi spună mai multe detalii, doar să o citesc. Cât ea comanda ceva de mâncare și făcea ceaiul, am început să o citesc. E destul de scurtă și am terminat-o cam într-o oră.

Se citește ușor, dar protagonistul, care nu avea nimic bun de zis despre nimeni și o insultă pentru fiecare persoană întâlnită în cale, mai ales despre mama sa, pur și simplu mă enerva la culme. E foarte greu să mă regăsesc într-un personaj de genul adolescentului rebel, dar i-am înțeles stările. Nici pe parcurs nu l-am agreat prea mult, poate doar când își mai schimbase atitudinea față de maică-sa. Mie personajul lui mi-a adus aminte de Holden din „De veghe în lanul de secară” al lui J.D. Salinger - adolescentul revoltat împotriva tuturor, care nu-și găsește locul în lume (și atitudinea, dar și faptul că își iubea sora mai mică), dar spre deosebire de „De veghe în lanul de secară”(pe care am detestat-o), „Vara în care mama a avut ochii verzi” mi-a plăcut, pentru că transmite emoție. Pentru mama lui Aleksy am simțit doar milă și părere de rău, dar personajul ei mi s-a părut foarte interesant, complex și misterios, în comparație cu sinceritatea debordantă și foarte adesea supărătoare a fiului.

A fost o carte tristă și emoționantă.